"Galatians 2" with Romanian subtitles

Video

November 22, 2016

Galateni capitolul doi versetul numărul 1 Biblia spune,

"APOI, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim cu Barnaba

şi l-am luat şi pe Titus cu mine. Şi conform unei revelaţii

am urcat şi le-am prezentat acea evanghelie pe care o predic printre neamuri

şi personal celor care erau renumiţi,

ca nu cumva în vreun fel să alerg sau să fi alergat în zadar.

Dar nici Titus, care era cu mine, grec find, nu a fost constrâns să se circumcidă,

Şi această din cauza fraţilor falşi, furişaţi,

care au intrat în ascuns să spioneze libertatea noastră

pe care o avem în Cristos Isus, că să ne aducă în sclavie,"

La începutul capitolului doi, şi vreau să vă reamintesc

de cele trei teme majore ale cărţii Galateni despre care am mai discutat

când am studiat capitolul unu.

Şi cred că cel mai bun mod de a înţelege Galateni

este să înţelegem că această carte este o mustrare aspră

care este trimisă Galatenilor. Şi dacă vă amintiţi

el începe în capitolul unu cu un ton puternic şi le spune,

"Mă minunez că aşa de repede v-aţi întors de la cel ce v-a chemat

în harul lui Cristos, la o evanghelie diferită,"

El rămâne uimit şi apoi după câteva versete el o să le spună,

"O, galateni neintelepti! Cine v-a amăgit."

Din nou şi din nou în această carte, este evident că este o mustrare foarte aspră

către bisericile din Galatia care au fost infectate cu învăţături false şi doctrine false.

Şi dacă vă amintiţi sunt trei lucruri pe care Pavel le bate-n cuie în capitolul unu

şi aceste trei lucruri or să fie evidenţiate de-a lungul acestei cărţi.

Te va ajuta să înţelegi, pentru că sunt oameni care înţeleg greşit nişte lucruri

din capitolul doi pentru că ei nu înţeleg contextul capitolului doi din cartea Galateni

când Pavel îi mustră din cauza acestor trei lucruri.

De-a lungul cărţii aceste trei lucruri tot apar.

Numărul unu, el mustră salvarea bazată pe fapte

şi bate-n cuie faptul că este prin har şi prin credinţă.

Şi acest lucru apare din nou în aceste capitol.

Celălat lucru, numărul doi, este că el îi atacă pe iudaizatori în aproape toate capitolele.

Aceia care încearcă practic să îi facă pe Creştini să urmeze obiceiurile Evreilor

şi părţile din lege care sunt desfiinţate în Cristos, circumcizia, zilele ospăţului

şi toate aceste lucruri diferite, el îi avertizează despre ele.

Al treilea lucru este acesta idee de a face pe plac omului, în loc să îi facă pe plac lui Dumnezeu.

Aceste trei lucruri el le evidentieaza în capitolul unu,

şi aceste lucruri sunt prezente de-a lungul întregii cărţi Galateni în toate capitolele

el bate-n cuie aceste lucruri. Trebuie să ţi minte aceste lucruri în timp ce citeşti capitolul doi.

Şi să înţelegi contextul şi introducerea capitolului unu

şi ce vedem în capitolele trei, patru, cinci şi şase.

Uitaţi-vă ce spune el aici în versetul numărul unu,

"APOI, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim cu Barnaba şi l-am luat şi pe Titus cu mine.

Şi conform unei revelaţii am urcat şi le-am prezentat acea evanghelie pe care o predic printre neamuri."

Să ne oprim aici. Şi aminti-vă, că el abea ce a terminat să ne spună în capitolul unu că,

"Nu este altă evanghelie şi dacă altcineva încearcă să va predice o altă evanghelie să fie blestemat."

Această nu este o evanghelie specială de-a lui Pavel. Nu, aceasta este singură evanghelie adevărată.

Spune că el personal a predicat celor care erau renumiţi, că nu cumva în vreun fel să alerg sau să fi alergat în zadar.

Şi trebuie să înţelegeţi că sunt o grămadă de lucruri în acest capitol

pe care el le spune în mod ironic.

El le spune într-un mod puţin glumeţ. Ca atunci când vorbeşte cu Petru şi spune,

"Noi suntem prin natură iudei şi nu păcătoşi dintre neamuri."

Trebuie să înţelegi contextul aici, că el spune aceste lucruri într-un mod ironic

în multe locruri aici. El spune, "Am vrut să mă asigur

că nu mi-am pierdut degeaba ultimii paisprezece ani în care am predicat evanghelia."

Asta spune el aici. Atunci când el spune că

le-a prezentat acea evanghelie pe care o predic printre neamuri şi personal celor

care erau renumiţi, ca nu cumva în vreun fel să alerg sau să fi alergat în zadar.

Spune, "Vreau să mă asigur că nu am predicat minciuni timp de şaptesprezece ani."

Dar el ştia că ce predică era adevărul, dar el spune asta în mod ironic.

Să continuăm să citim. Spune în versetul trei,

"Dar nici Titus, care era cu mine, grec find, nu a fost constrâns să se circumcidă,

Şi aceasta din cauza fraţilor falşi, furisati, care au intrat în ascuns

să spioneze libertatea noastră pe care o avem în Cristos Isus, că să ne aducă în sclavie,"

Tu zici, "Păi Pastor Anderson, eu nu te cred când spui că vorbeşte ironic."

Şi dacă mergem înapoi, şi ne uităm când se întâmplă această poveste din Fapte,

totul o să fie foarte clar ce crede Pavel despre această temă.

Asta face referinţă la o altă întâmplare despre fraţi falşi

care vin să le spioneze liberatatea lor în Cristos Isus

şi vor să îi aducă din nou în jugul robiei şi această întrebare dacă

Titus este obligat să fie circumcis, de fapt ne putem uita

la această întâmplare din Fapte pentru că o găsim în capitolul cincisprezece.

Să deschidem acolo. Asta o să ne ajute să înţelegem

când citim despre povestea pe care el încearcă să o evite aici.

El vorbeşte despre când ei au urcat le Ierusalim,

şi el explică că motivul pentru care au urcat la Ierusalim a fost,

"din cauza fraţilor falşi, furisati, care au intrat în ascuns

să spioneze libertatea noastră pe care o avem în Cristos Isus, că să ne aducă în sclavie,"

[fără sunet ::]

Acei oameni care încercau să îi aducă înapoi în sclavie,

erau aceia care îi învăţau că trebuie să ţină poruncile ca să fie salvaţi,

să fie circumcişi ca să fie salvaţi, am văzut asta în capitolul .

şi totodată încercau să îi facă să ia parte la obiceiurile Evreilor în general.

Despre aceşti oameni face referire.

Să ne întoarcem la capitolul cincisprezece din Fapte versetul unu Biblia spune,

"ŞI unii, coborând din Iudeea, învăţau pe fraţi:

Dacă nu sunteţi circumcişi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi salvaţi."

Aceştia sunt fraţii falşi la care se referă Pavel

şi el când spune fraţi falşi el practic spune,

"Aceşti oameni se prefac că sunt Creştini dar nu sunt cu adevărat salvaţi."

Ei nu sunt cu adevărat credincioşi. Sunt nişte fraude. Ei sunt la fel ca Iuda Iscariot.

El spune că aceşti oameni au venit şi le-au spus, "Dacă nu sunteţi circumcişi, nu puteţi fi salvaţi."

Versetul doi, "De aceea după ce Pavel şi Barnaba au avut nu puţină disensiune

şi dispută cu ei, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei

să urce la Ierusalim la apostoli şi bătrâni cu această întrebare."

Şi o să mă opresc aici să vă spun că acest lucru nu a fost sub semnul întrebări pentru Pavel.

El a spus, "Noi am avut nu puţină disensiune cu aceşti oameni."

În Galateni capitolul doi, nu trebuie să mergeţi neapărat acolo dacă nu sunteţi deja acolo.

În versetul cinci este vorba despre aceiaşi oameni şi spune,

"Acestora nici măcar un moment nu le-am cedat prin supunere,

pentru ca adevărul evangheliei să rămână în continuare cu voi.

Pavel ne arată foarte clar că el nu a fost păcălit de aceşti oameni.

El nu le-a oferit acestor oameni nici măcar un moment nu le-a cedat,

el ştia că erau minciuni. El ştia că sunt învăţături false.

El a avut nu puţină disensiune cu ei, asta înseamnă că el a avut o disensiune mare cu ei.

Alţi oameni din biserică, bătrânii s.a.m.d, ei au decis că or să coboare la Ierusalim

să rezolve acestă problemă. Şi nu că era discutabilă în mintea lui Pavel şi Barnaba,

ci mai degrabă era discutabilă în minţile celorlalţi.

Şi vreau să vă fac asta clar.

Pavel ştia că evanghelia este prin har şi prin credinţă în Domnul Isus Cristos

şi că nu avea nicio legătură cu faptele, incluzând să fi circumcis sau altceva.

În versetul doi din capitolul cincisprezece se încheie cu acea întrebare.

Versetul trei, "Şi find condus pe drum de biserică, au trecut prin Fenicia şi Samaria,

relatând convertirea neamurilor; şi făceau bucurie mare tuturor fraţilor.

Şi când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserica şi apostoli şi bătrâni

şi au istorisit toate lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu cu ei."

Această este acea conversaţie privată cu ei despre care face referire în Galateni capitolul doi.

Apoi spune în versetul cinci, "Dar s-au ridicat unii din secta fariseilor care au crezut,

spunând că: Era necesar să îi circumcidă şi să le poruncim să ţină legea lui Moise."

Şi ca să nu vă pierdeţi în această poveste vreau să vă fac foarte clar.

Lucrul cu care Pavel avea dea face la începutul capitolului erau fraţii falşi,

oameni care nu sunt salvaţi vin în biserică şi le spune că trebuie

să fie circumcişi şi să ţină legea că să fie salvaţi.

Această este problema cu salvarea,

dar Pavel ştia că asta nu este adevărat, dar ei i-au spus să mergă la Ierusalim că să vadă dacă este aşa.

În fine, cum ziceţi voi, el a considerat acest drum ca pe o călătorie şi le-a povestit fraţilor

ce lucruri a făcut Dumnezeu cu ei şi s-a revăzut şi cu fraţii.

Când ajunge acolo, el le spune spune toate aceste lucruri.

Şi ei sunt de acord cu ce le spune el şi în Galateni capitolul doi

el spune, "în discuţii nu mi-au adăugat nimic."

Asta înseamnă că l-au afirmat, "Da ai dreptate Pavel,

da tu înveţi adevărata evanghelie care este prin credinţă în Isus."

Dar apoi în Fapte capitolul versetul apare o nouă problemă.

Este o probelema separată, pentru că spune

"Dar s-au ridicat unii din secta fariseilor care au crezut,

spunând că: Era necesar să îi circumcidă şi să le poruncim să ţină legea lui Moise."

Şi acum aceşti farisei care au crezut, aceşti oameni sunt salvaţi

şi ei nu încearcă să amestece asta cu salvarea, dar ce vor ei să spună,

"Ei bine asta nu face parte din salvarea lor,

dar tot ar trebuie circumcişi şi să ţină obiceiurile şi legea lui Moise." s.a.m.d.

Şi acum acest topic devine noul subiect al acestei discuţii

dacă ar trebui să se circumcidă în general sau dacă ar trebui să ţină legea lui Moise în general

versus dacă sunt necesare pentru salvare.

Dar chestia asta a fost rezolvată instant. Pavel şi Barnaba nu au fost păcăliţi

de chestia asta şi după ce s-au văzut cu apostoli, apostoli au fost de acord cu ei.

Să ne uităm în Biblie la versetul , "Şi apostolii şi bătrânii s-au adunat să se lămurească

despre acest lucru." Ei nu încearcă să lămurească cum să fi salvat,

ei încercau să lămurească acest lucru. Dacă ei ar trebuie să fie circumcişi

şi să ţină legea în general. Versetul şapte,

"Şi după ce a fost multă dispută, Petru s-a sculat şi le-a spus:

Bărbaţi şi fraţi, voi ştiţi că, din zilele de demult, Dumnezeu a ales între noi,

ca neamurile să audă prin gura mea cuvântul evangheliei şi să creadă."

Acest lucru o să devină important într-un minut, aşa că vreau să fiţi atenţi la asta.

Petru se ridică şi spune, "Hei, vă amintiţi că Dumnezeu a vrut

ca eu să predic evanghelia neamurilor."

Acesta este povestea din capitolul zece când Dumnezeu îi spune special lui Petru

să îi predice eveanghelia lui Corneliu care era un italian.

Aceea era lucrarea lui Dumnezeu şi voinţa lui Dumnezeu

şi Dumnezeu la ghidat pe el să îi predice acelui individ italian.

Să continuăm să citim spune în versetul opt,

"Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a adus mărturie, dându-le Duhul Sfânt

întocmai ca şi nouă; Şi nici nu a făcut o deosebire între noi şi ei,

curăţindu-le inimile prin credinţă Acum aşadar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu,

punând un jug pe gâtul discipolilor pe care nici părinţii noştri,

nici noi nu am fost în stare să îl purtăm? Ci credem că prin harul Domnului Isus Cristos suntem salvaţi,

la fel ca ei. Atunci toată mulţimea a tăcut şi îi ascultau pe Barnaba şi pe Pavel

care istoriseau ce miracole şi minuni lucrase Dumnezeu printre neamuri prin ei.

Şi după ce au tăcut, Iacov a răspuns, zicând: Bărbaţi şi fraţi, ascultaţi-mă;

Simeon a istorisit cum întâi Dumnezeu a vizitat neamurile, să ia dintre ei un popor pentru numele lui.

Şi cu aceasta sunt în acord cuvintele profeţilor; aşa cum este scris:

După aceasta mă voi întoarce şi voi zidi cortul căzut al lui David;

şi voi zidi ruinele lui şi îl voi ridica; Pentru ca rămăşiţa oamenilor să îl caute pe Domnul

şi toate neamurile peste care este chemat numele meu, spune Domnul care face toate acestea.

Lui Dumnezeu îi sunt cunoscute toate faptele lui, de la începutul lumii.

De aceea concluzia mea este, să nu îi chinuim pe aceia care dintre neamuri se întorc la Dumnezeu;

Ci să le scriem să se ferească de profanările idolilor şi de curvie şi de animale sugrumate

şi de sânge. Fiindcă Moise, din timpurile de demult,

are în fiecare cetate pe cei care îl predică, find citit în sinagogi

sinagogi în fiecare sabat. Atunci li s-a părut cuvenit apostolilor şi bătrânilor,

cu întreaga biserică, să trimită la Antiohia bărbaţi aleşi dintre ei,

cu Pavel şi Barnaba; pe Iuda, numit şi Barsaba, şi Sila, bărbaţi mai de seama între fraţi;

Şi au scris astfel prin mâna lor: Apostolii şi bătrânii şi fraţii,

salutare fraţilor care sunt dintre neamuri în Antiohia şi Siria şi Cilicia;

Întrucât am auzit că unii care au ieşit dintre noi v-au tulburat prin cuvinte,

subminandu-vă sufletele, zicând: Să fiti circumcişi şi să ţineţi legea;

cărora nu le-am dat vreo astfel de porunca; Ni s-a părut cuvenit,

find adunaţi într-un gând, să trimitem la voi bărbaţi aleşi,

cu preaiubitii noştri Barnaba şi Pavel, Oameni care şi-au riscat

vieţile pentru numele Domnului nostru Isus Cristos.

De aceea am trimis pe Iuda şi Sila, care vă vor spune şi ei,

cu gura, aceleaşi lucruri. Fiindcă i s-a părut cuvenit Duhului Sfânt şi nouă,

să nu vă încărcăm cu nicio greutate mai mare decât aceste lucruri necesare:

Să vă feriţi de cele sacrificate idolilor şi de sânge şi de animale sugrumate şi de curvie;

de care dacă vă păziţi, bine veţi face. Fiţi sănătoşi." s.a.m.d,

şi am putea continua să citim. Dar rezultatul final este că era confuzie în primele biserici

despre acestă problemă. Dar Pavel nu făcea parte din acestă confuzie.

Pavel ştia ceea ce crede. El avea dreptate în această problemă.

Şi Petru îl susţine în această problemă.

Dar când se strâng cu toţii şi discută despre asta

se creează confuzie pentru că erau oameni care spuneau,

Ba da, trebuie să fim circumcişi. Ba da, trebuie să ţinem aceste obiceiuri".

Dar întrebarea este, cine avea dreptate şi cine greşea?

Ei bine Dumnezeu ne spune cine avea dreptate şi cine greşea,

pentru că Galateni este o carte inspirată de Dumnezeu,

şi îi numeşte pe cei care aduceau o salvare bazată pe fapte,

îi numeşte fraţi falşi, şi îi permite lui Pavel să aibă ultimul cuvânt

aici şi să le explice că aceşti oameni greşesc.

Pentru că dacă ne uităm înapoi, ţineţi un deget în Fapte şi mergeţi la Galateni unde eram,

şi uitaţi-vă ce spune în versetul trei din Galateni capitolul doi,

"Dar nici Titus, care era cu mine, grec fiind, nu a fost constrâns să se circumcidă,

Şi aceasta din cauza fraţilor falşi, furişaţi, care au intrat în ascuns"

Iată ce spune el, "Aceşti fraţi falşi au venit şi au început să predice circumcizie, circumcizie, circumcizie,

şi din cauza asta s-a pus întrebarea dacă Titus ar trebui obligat să se circumcidă.

Acesta este un adult, este grec şi el este salvat, este un credincios în Cristos

şi ei încearcă să îl circumcidă pe acest individ.

Dar la final, Titus nu este circumcis şi Pavel

îi acuză pe necredincioşii care vîn în biserică pentru aceste doctrine false

Şi ca să vă fac aceste lucruri mai uşoare, aceşti oameni care nu sunt salvaţi

care erau iudaizatorii vin în biserică şi învaţă o salvare bazată pe fapte

şi toate aceste gunoaie. Şi ce se întâmplă este că oameni care sunt

cu adevărat salvaţi sunt prinşi în câteva din doctrinele lor false.

Şi aceste lucruri le vedem şi în prezent cu aceste mişcări Iudaice

şi în prezent este cunoscută sub numele de "Hebrew Roots Movement"

şi această mişcare este pornită de nişte necredincioşi. Oameni care nu sunt salvaţi.

Şi dacă ne uităm la arhitecţii acestei mişcări, dacă ne uităm la oamenii

care sunt învăţători principali, ei sunt nişte învăţători care învaţă o salvare bazată pe fapte.

Şi se întâmplă că o grămadă de oameni care sunt salvaţi

sunt prinşi în acestă mişcare. Pentru că încep să îi asculte pe toţi aceşti rabini

şi toţi aceşti învăţători din mişcarea Hebrew Roots,

pentru că este posibil pentru un Creştini salvat, şi nu spun

că or să înceapă să predice o salvare bazată pe fapte.

Nu cred că o să se întâmple asta, pentru că odată ce eşti mântuit şti că este prin har şi prin credinţă.

Dar este uşor pentru ei să fie prinşi în acesta mişcare gen,

"Dar hei, ar trebui să fim circumcişi. Hei, ar trebui să ne circumcidem copii.

Ar trebui să urmăm aceste zile de sărbătoare şi sărbătoarea corturilor,

şi sărbătoarea sunării trâmbiţelor, şi ar trebui să facem toate aceste rânduieli carnale,"

despre care Noul Testament ne spune în mod special că au fost desfiinţate în Cristos.

Spune că acele lucruri erau o umbră a lucrurilor care urmează să vină.

Care era o prefigurare pentru timpul de atunci,

şi pentru că Cristos a venit se face din necesitate şi o schimbare a legii spune Biblia,

citiţi Evrei. El a spus,

"Să nu gândiţi că am venit să distrug legea sau profeţii; nu am venit să distrug, ci să împlinesc."

Şi câteva din aceste lucruri sunt împlinite în Cristos.

Tu o să zici, " Ei bine, cum ne dăm seama care lucruri au fost implinite?" Biblia ne spune clar în Evrei.

În Colseni, în Galateni, în cărţi de genul,

ne explică foarte clar ce a fost desfiinţat în Cristos.

Dar este evident că nici una din legile morale nu a fost desfiinţate.

Încă este greşit să omori să furi, este evident, dar când vine vorba de câteva legi ceremoniale,

rânduielile carnale, sărbătorile, diferite îmbăieri aceste lucruri

au fost desfiinţate în Cristos. Aşa cum în zilele lui Pavel

erau profeţi falşi care încercau să readucă aceste lucruri în biserică,

şi noi avem parte de aceleaşi lucruri în prezent.

Uitaţi-vă la Fapte capitolul dacă încă mai sunteţi în Fapte ,

uitaţi-vă la capitolul şi să reţineţi contextul.

Asta este exact după acea discuţie majoră [fără sunet....]

nu trebuie să fie circumcişi. Aceasta era discuţia din capitolul .

Uitaţi-vă la capitolul versetul unu,

"Atunci a ajuns la Derbe şi Listra; şi iată, acolo era un anumit discipol numit Timotei,

fiul unei femei iudeice care credea; iar tatăl lui era grec;

Care avea o mărturie bună de la fraţii care erau în Listra şi Iconia.

Pe el îl voia Pavel să meargă mai departe cu el;

şi l-a luat şi l-a circumcis din cauza iudeilor care erau în acele locuri;

fiindca toţi ştiau că tatăl lui era grec."

Spune el cumva aici că l-a circumcis pe Timotei, pentru că era lucrul corect de făcut,

pentru că asta vroia Dumnezeu că să facă el, asta a poruncit Dumnezeu?

Nu. De ce face el asta? Să facă pe plac omului.

Amintiţi-vă, ăsta era unul dintre lucrurile din Galateni,

toate aceste trei lucruri tot apar în toate capitolele.

Acest lucru de a face pe plac omului versus a face pe plac lui Dumnezeu,

iudaizatori şi salvarea prin fapte. Aceste trei lucruri el le atacă.

Pavel nu este o persoană perfectă. Ceea ce vedem în Fapte este că Pavel face o greşeală.

Îl circumcide pe Timotei, să facă pe plac omului. El vrea să îi facă pe iudei să tacă.

Şi el îl circumcide, ca după ei să nu spună că nu este circumcis, ca ei să nu îi facă probleme lui Pavel.

Să ne întoarcem la Galateni doi. Şi motivul pentru care am stat atâta timp să ve explic aceste lucruri

este pentru că sunt importante ca să înţelegeţi restul acestui capitol.

Să înţelegeţi partea de început al acestui capitol.

El începe prin a spune această poveste despre cum Titus era cât pe ce să fie circumcis,

dar nu a fost. Apoi ştim din Fapte că el la forţat pe Timotei să se circumcidă.

Ştim că erau fraţi falşi care aducea în biserica o salvare bazată pe fapte.

Erau oameni care aduceau în biserica aceste doctrine iudeice s.a.m.d.

Uitati-vă ce spune Biblia în versetul din Galateni captitolul doi care spune,

"Dar de la aceştia, care consideraţi a fi ceva (orice ar fi fost ei, pentru mine nu este nicio diferenţă;

Dumnezeu nu are în vedere faţa omului), fiindca aceştia, care consideraţi a fi ceva,

în discuţii nu mi-au adăugat nimic. Ci din contra, văzând că evanghelia necircumciziei

îmi fusese încredinţată mie," amintiţi-vă că această poveste este aceiaşi poveste din Fapte care am citit-o mai devreme,

"Ci din contră, văzând că evanghelia necircumciziei îmi fusese încredinţată

mie, aşa cum lui Petru îi fusese încredinţată cea a circumciziei,

(Fiindcă cel ce a lucrat cu putere în Petru pentru apostolia circumciziei,

a lucrat şi în mine pentru neamuri), Şi după ce Iacov şi Chifa şi Ioan,

cei consideraţi a fi stâlpi, au priceput harul ce mi-a fost dat,

mi-au dat mie şi lui Barnaba mâinile drepte ale părtăşiei, ca noi să mergem la păgâni

iar ei la circumcizie; Numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac."

Şi aici oameni devin confuzi. Oamenii citesc asta şi se opresc acolo.

Şi scot această scriptură din context şi spun, "Oh vezi,

Pavel era apostolul pentru neamuri, toţi ceilalţi apostoli au fost trimişi la circumcizie."

Asta este o minciună, asta este o doctrina falsă.

Şi dacă vă amintiţi foarte clar, Isus Cristos, însuşi le-a spus celor apostoli,

şi doi dintre ei erau, Petru şi Ioan,

doi dintre cei trei inşi care sunt menţionaţi aici, El în mod special s-a uitat la ei şi le-a spus,

"De aceea duceţi-vă şi învăţaţi toate naţiunile, botezandu-i în numele Tatălui

şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit;

şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii."

El a spus, "duceţi-vă şi învăţaţi toate naţiunile."

A spus El cumva, "duceţi-vă doar la o naţiune?"

Mai târziu o să chem un individ diferit, pe care voi nu l-aţi cunoscut sau aţi auzit de el,

mai târziu o să iau un individ diferit şi o să meargă la toate naţiunile, de unul singur.

Şi voi o să vă duceţi doar la o singură naţiune şi este acea naţiune

la care le-am vorbit deja în toţi aceşti ani şi jumătate şi am fost în toate satele

dar eu vreau că voi să continuaţi să faceţi asta pentru tot restul vieţii voastre,

pentru că eu o să chem un alt individ mai târziu

pe care voi nu îl cunoaşteţi şi el o să meargă la toate naţiunile. Asta a spus El?

Nu, El s-a uitat la cei , şi le-a spus, "Voi mergeţi şi învăţaţi toate naţiunile."

Dar ce spun ei aici, "Oh, Dumnezeu ne-a dat nouă lucrarea către circumcizie,

şi El ţi-a dat ţie lucrarea către cei necircumcisi."

Şi au dat noroc şi au spus, "Voi mergeţi la neamuri, şi noi o să rămânem aici cu Evreii."

Ăsta este argumentul omului. Şi nu a venit de la Dumnezeu.

Chiar şi în acea poveste din Fapte , când Dumnezeu se implică

şi îi spune lui Petru să vorbescă cu cine? Cu italianul.

Şi Petru se ridică şi spune chiar la aceea întâlnire, el spune,

"Vă amintiţi cum Dumnezeu a vrut ca eu să predic necircumciziei?

Şi Dumnezeu mi-a apărut într-o viziune."

Apoi ei sunt geva de genul, s-a stabilit noi mergem la circumcizei. Ce?

El abia ce a terminat să spună cum Dumnezeu le-a spus să mergă la neamuri.

Acum sunt ceva de genul, ei bine Pavel o să facă asta. Aţi înţeles asta?

Noi o să stăm aici şi o să ne batem capul cu nişte oameni nereceptivi.

Nu are nici un sens prieteni, dar are sens atunci când înţelegi

că ei nu ascultă. Ei nu ascultă de Dumnezeu.

Iată de ce, şi devine evident, şi iată de ce trebuie să citeşti tot capitolul

şi nu doar câteva versete. Când ajungi la versetul este un "dar" acolo.

Spune, "Dar când Petru a venit la Antiohia, m-am împotrivit lui pe faţă,

fiindca era de învinuit." Petru a greşit acum câteva minute

şi Petru încă greşeşte din nou aici. Acest "dar" este,

"Ei bine, de data asta m-am luat de el"

Practic, Pavel nu s-a luat de ei în Fapte ,

pentru că aminti-vă că la începutul capitolului el se furişează

şi îi îşi circumcide prietenul. Pe când, aici el le ţine piept în Antiohia.

El spune, "Dar când Petru a venit la Antiohia, m-am împotrivit lui pe faţă."

Vedeţi voi, Petru era la fel de eronat să spună,

"Ei bine, eu mă duc la circumcizie şi voi va duceţi la necircumcişi."

Aşa cum a fost în Antiohia, doar că aici este confruntat pentru asta.

El este confruntat de Pavel. Este un exemplu clasic atunci când studiem Biblia

trebuie să mergem cu ce spune Dumnezeu peste ce spune omul.

De multe ori Biblia înregistrează ce spun oameni.

Înregistrează ceea ce fac oamenii. De multe ori oamenii se uită la ceea ce fac ei

şi o sa ia asta ca pe evanghelie.

De exemplu, ei or să spună, "Oh, păi este în regulă să ai mai mult de o soţie

pentru că aici este o persoană din Biblie care a avut mai mult de o soţie."

Stai aşa puţin, doar pentru că cineva din Biblie a avut mai mult de o soţie

asta nu înseamnă că Dumnezeu le-a spus să facă aşa,

sau tu o să spui, "Oh păi Petru aici spune că ei se duc la circumcizie."

Dar asta nu înseamnă că Dumnezeu a spus asta. Petru spune asta şi el greşeşte.

De-asta Pavel a trebuit să îl mustre, şi să îl corecteze,

pentru că Petru a fost prins de acest efect iudeic

În această nebunie de a neglija restul lumii,

ca el să poate continuă să predice evanghelia circumciziei din nou şi din nou.

Şi sunt oameni în prezent care sunt aşa.

Sunt în această misiune de a câştiga Evrei pentru Domnul.

Uite eu sunt pentru a câştiga pe toţi pentru Domnul,

dar sunt împotriva să te fixezi doar pe Evrei pentru evanghelie.

Sunt împotrivă. "Oh, nu îmi vine să cred că ai spus aşa ceva!"

Sunt împotrivă am spus! De ce?

Pentru că Dumnezeu nu ne-a spus niciodată să facem [fără sunet]

să predicăm evanghelia la toată creatura

şi El a mai spus că a trimis profet după profet în Israel,

şi ultimul l-a trimis pe Fiul sau dar după ce l-au respins şi pe Fiu

El le-a spus să meargă şi să înveţe toate naţiunile.

Noi când mergem la evanghelizare şi batem la uşi

şi batem la uşa unui Evreu o să îi predicăm şi lui evanghelia.

Dacă batem la uşa cuiva care este alb, negru, roşu, galben o să îi predicăm evanghelia.

Dar să mergi şi să cauţi doar Evrei şi să spui,

"Ei bine, eu sunt Evreu, şi noi o să începem o lucrare să predicăm evanghelia doar Evreilor."

Nu asta ne spune Noul Testament să facem.

Noul Testament ne spune să mergem şi să predicăm evanghelia la toată creatura

şi să înţelegem că nu este nicio diferenţa între Evreu şi Grec.

Nu este ca şi cum pentru unul salvat din neamuri primeşti un punct,

sau puncte sau sau alte premii după ce ajungi în cer.

Pavel a spus "dorinţa inimii mele şi rugăciunea către Dumnezeu

pentru Israel este că ei să fie salvaţi."

Asta era dorinţa inimii lui, asta era ideea lui,

dar Dumnezeu îi tot spune lui, "mergi la neamuri, mergi la neamuri, mergi la neamuri."

Apoi în Fapte Pavel încearcă să se întoarcă în Ierusalim

pentru o sărbătoare şi el o să predice acolo dar

Duhul Sfânt îi trimite profeţi care îi spune,

"Nu! O să fi închis." Şi el e gen, "Ba nu, sunt gata să fiu închis."

Dar Duhul ii spune "Nu!"

el este chemat la neamuri, Dumnezeu îl cheamă pe Petru la neamuri.

Dumnezeu le spune celor discipoli să înveţe toate naţiunile.

Uite, sunt toate aceste naţiuni,

indivizi, se răspândesc şi fac treaba. Dar ei se duc toţi în Ierusalim.

Apoi Pavel trebuie chemat şi trimis.

Şi ştiţi de ce jumătate din Noul Testament este scris de Pavel?

Ştiţi de ce jumătate din cartea Fapte este despre Pavel?

Presupun că Biblia s-a săturat să ne tot spună despre ei ce fac în Ierusalim.

Cartea Fapte începe cu discipoli.

Începe cu Petru, Iacov, Ioan, aşa începe, dar pe la jumătatea cărţii aceşti indivizi dispar

din peisaj. De ce?

Pentru că Dumnezeu nu a vrut să ne tot spună,

"Şi ei erau încă în Ierusalim şi apoi trei ani mai târziu, ei erau încă în Ierusalim,

şi ani mai târziu ei erau încă în Ierusalim şi apoi de ani mai târziu ei erau încă în Ierusalim."

Dumnezeu spune, "Haideţi să urmărim povestea cuiva care îmi este supus mie."

Ştiţi ce vreau să spun? El practic îi urmăreşte viaţa lui Pavel

şi el merge prin toată Asia. Şi apoi spune,

"O să merg în Spania, o să merg în Italia, şi o să merg în toate aceste locuri diferite."

De ce? El se supune. De asta noi auzim mai mult despre el.

De asta el scrie jumătate din Noul Testament. De ce?

Dumnezeu a spus, "Am nevoie de cineva să scrie către Tesaloniceni,

am nevoi de cineva care să scrie către Galateni,

am nevoie de cineva care să scrie către Corinteni,

am nevoi de cineva care să scrie către Efeseni."

Ei bine, nu poţi folosi o grămadă de indivizi care stau în Ierusalim tot timpul.

Ei sunt ceva de genul, "Oh, lasă-mă pe mine să scriu carte către Evrei!"

Pavel o scrie. "Poftim! Ce vrei să spui acolo Pavel o scrie?

Este singura noastră carte." Glumesc,

dar ideea este că şi vedeţi asta

şi eu cred că oameni vor să facă ce li se pare lor confortabil.

Este ca şi cum Dumnezeu ar spune biserici noastre "Faithful Word",

"În regulă, voi trebuie să mergeţi în toată lumea şi să predicaţi evanghelia,"

şi toată lumea ar fi ceva de genul, "Ei bine, este foarte confortabil aici."

Nimeni nu vrea neapărat să se îmbarce pe un vapor spre Africa

sau India ori Asia ori America de sud.

Eu cred că foarte mulţi dintre ei stau confortabil în Ierusaluim.

Le este foarte confortabil să vorbească cu oamenii pe care îi cunosc deja.

Nu vor să renunţe la zona lor de confort.

Nu vor să iasă din cochilia lor şi să vorbească cu alţi oameni.

E ca atunci când mergi la evanghelizare cu cineva care

vrea să vorbească doar cu oameni care merg deja la o biserica Creştină dar nu sunt salvaţi

şi când dă peste un Ateu sunt ceva de genul, "Ne mai vedem."

Am fost la evanghelizare şi când cineva spune că este Ateu

eu nu le spun, "Oh, bine pa."

Sau este Musulman şi eu îi spun, "Ok, pa."

Ce faci?

Este ca şi cum ei vor să vorbească cu cineva care deja ştie chestiile de baza.

Ei vor doar să finiseza puţin lucrurile.

Dar ştiţi ce? Noi trebuie să fim pregătiţi să îl predicăm pe Cristos

acolo unde numele lui nu a fost numit asta spune Biblia.

Acolo unde nu construim peste fundaţia altui om.

Dacă baţi la uşa cuiva şi spune că este Ateu, minunat, predicăi evanghelia.

Dacă este Musulman, sau dacă este Evreu sau orice alt ceva, predicăi evanghelia.

Aceşti oameni caută fructele de pe crengile de jos, se pare.

Care deja ştiu Vechiul Testament sau asa ceva. Ei au o gândire eronată

să credă că acei oameni au mai multe şanse să fie salvaţi.

Când de fapt în reliatate acei oameni au mai puţine şanse să fie salvaţi.

Pavel a avut mai mult succes din cauza faptului că neamurile erau mult mai receptive.

De-a lungul cărţii Fapte se poate observa că şi Pavel este prins în aşa ceva de câteva ori.

Când el începe să vorbească cu Evreii şi apoi se enervează foarte tare

şi este ceva de genul, "Gata, mă duc la neamuri de acum încolo."

Apoi câteva capitole mai târziu el iar vorbeşte cu Evreii din nou.

Apoi iar se enervează şi este ceva de genul, "Nu ştiu de ce mai vorbesc cu voi,

mă duc la neamuri." De trei ori face el aşa în cartea Fapte.

Odată ce înţelegi întregul context al cărţii Galateni şi contextul cărţii Fapte

devine foarte evident depspre ce este vorba aici în acest capitol.

Dar dacă izolezi un verset aici unul acolo

poţi învaţă aceste doctrine corupte cum ar fi dispensationalismul

unde ei spun că, "Oh, ei bine Pavel era apostolul nostru

şi toţi ceilalţi apostoli au fost trimişi în Israel."

Dar toate acestea sunt nişte prostii, şi nici unul din aceste lucruri

nu ai ieşit din gura lui Isus Cristos. Asta este logica omnului

şi modul omului de justificare pentru a nu face voia lui Dumnezeu.

Să continuăm să citim de aici, el spune în versetul ,

"Şi după ce Iacov şi Chifa şi Ioan," Chifa este Petru,

"cei consideraţi a fi stâlpi, au priceput harul ce mi-a fost dat,

mi-au dat mie şi lui Barnaba mâinile drepte ale părtăşiei, că noi să mergem la păgâni,

iar ei la circumcizie;" O nepăsare totală a faptului că

Isus le-a spus să meargă la neamuri. Dar ei nu fac asta.

Uitaţi-vă la versetul , "Dar când Petru a venit la Antiohia,

m-am împotrivit lui pe faţă, fiindca era de învinuit.

Fiindcă înainte de venirea unora de la Iacov"

Iacov este liderul în Fapte capitolul , spune,

"Fiindcă înainte de venirea unora de la Iacov, mânca cu neamurile;

dar când au venit, s-a retras şi s-a separat, temându-se de cei din circumcizie."

Amintiţi-vă, acesta este acelaşi Petru care a primit o viziune specială

în care Dumnezeu în mod special îi spune că nu ar trebui să numească vreun om necurat.

El i-a spus să meargă la neamuri şi să mănânce cu ei.

Acele lucruri i-au fost spuse special lui. Acum îl vedem aici în slăbiciunea lui umană.

El stă jos şi mănâncă cu neamurile, aşa cum i s-a spus să facă,

şi apoi imediat ce ajung acei indivizi de la Iacov,

deodată el se ridică şi se duce la altă masă.

El nu vrea ca acei indivizi de la Iacov să îl vadă. Este ruşinat să fie văzut lângă neamuri.

Acum, asta îl face pe Petru o persoană oribilă? Nu,

dar Petru greşeşte acolo.

Biblia ne arată că şi chiar oameni măreţi ai lui Dumnezeu câteodată greşesc.

Ei câteodată fac nişte lucruri greşite. De asta nu ne uităm

la cea ce fac ei ne uităm la ce spune Dumnezeu.

Nu este nicio îndoială la ce spune Dumnezeu despre salvare.

Nu este nicio îndoială la ce spune Dumnezeu dacă ar trebui sau nu să fim circumcişi

în Noul Testament. Nu este nicio îndoială despre cui trebuia să predice apostolii.

La toate naţiunile, punct, fără excepţie.

Apoi spune asta în versetul ,

"şi ceilalţi iudei s-au făţărnicit şi ei cu el" practic,

când Petru se ridică şi încearcă să se mute în altă parte,

toţi ceilalţi Evrei se uită le el şi spun, "Petru se ridică să se mute?

Ei bine ne mutăm şi noi." Toţi se ridică îşi ia mâncarea

şi se mută la masa Evreilor. Asta ne arată cum doctrinele false ne pot infecta

şi de asta Pavel trebuia să se ocupe de asta.

Se răspândeşte, şi aceşti oameni ar fi trebuit să ştie mai bine.

Dar staţi să vedeţi asta.

Spune la jumătatea versetului ,

"încât şi Barnaba a fost atras in făţărnicia lor."

Barnaba este chiar acolo cu Pavel predică împotriva acestor lucruri

dar foarte mulţi oameni se ridică şi se mută

el se uită în jur şi se mută şi el cu ei.

Iată ce spune Petru când este confruntat, versetul ,

"Dar când am văzut că nu umblau cu integritate, conform cu adevărul evangheliei,

i-am spus lui Petru în faţa tuturor: Dacă tu, iudeu find, trăieşti ca neamurile

şi nu ca iudeii, de ce constrângi neamurile să trăiască în felul iudeilor?"

Spune asta de cinci ori mai repede.

El îl mustră şi îi spune că este un ipocrit.

Tu nu crezi în observarea acestor obiceiuri iudeice,

dar totuşi tu încerci să îi faci pe alţi oameni să facă lucrurile

pe care tu nici nu le practici. Pe care nici nu le urmezi.

Apoi spune în versetul , "Noi suntem prin natură iudei şi nu păcătoşi dintre neamuri,"

din nou vorbeşte în mod ironic aici,

amintiţi-vă în Romani el ne explică foarte clar

că Evreul este la fel un păcătos ca şi neamurile, nu este nicio diferenţa, cu toţii am păcătuit.

Spune, "Căci nu este diferenţa între iudeu şi grec;

Fiindcă toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu;

Fiind declaraţi drepţi în dar prin harul său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus;"

El spune asta ironic, "Noi care suntem Evrei prin natură"

din nou spune asta ironic.

Evitaţi genealogiile, în Cristos nu este nici iudeu, nici grec.

Dar el este gen, "Noi suntem prin natură iudei

şi nu păcătoşi dintre neamuri,

Ştiind că un om nu este declarat drept prin faptele legii,

ci prin credinţa lui Isus Cristos, am crezut şi noi în Isus Cristos,

ca să fim declaraţi drepţi prin credinţa lui Cristos

şi nu prin faptele legii, pentru că prin faptele legii nicio carne nu va fi declarată dreaptă."

Este evident că el nu crede că nu este păcătos,

el ştie că este un păcătos, toţi sunt păcătoşi. Toată lumea este păcătoasă este foarte clar.

Dar el spune aici că aceşti oameni se purtau de parcă

neamurile sunt aşa de rele şi iudeii sunt aşa de buni

când de fapt nu este nicio diferenţă între ei. Asta spune Biblia

Versetul este unul foarte puternic care afirmă că

salvarea este prin credinţă nu prin faptele legii.

Galteni : este un verset pe care ar trebui să îl ai memorat sau subliniat

pentru că este foarte util la evanghelizare.

"Dar dacă, în timp ce căutăm să fim declaraţi drepţi prin Cristos,

ne-am găsit şi pe noi înşine păcătoşi, este atunci Cristos servitorul păcatului? Nicidecum!"

Şi am să ve explic asta părticică cu părticică

ca să înţelegeţi întregul context. Pentru că sunt oameni care citează

doar versetul de unul singur ca să spună,

"Vezi ei sunt Evrei prin natură, ei nu sunt păcătoşi dintre neamuri."

Dar ei nu înţeleg că el este sarcastic pentru că două versete

mai târziu el e geva de genul, "Dacă se dovedeşte că şi noi suntem păcătoşi?"

De ce? Pentru că el este sarcastic este ironic când spune

"Noi suntem prin natură iudei şi nu păcătoşi dintre neamuri"

apoi două versete mai târziu el spune,

"Dar dacă, în timp ce căutăm să fim declaraţi drepţi prin Cristos,

ne-am găsit şi pe noi înşine păcătoşi, este atunci Cristos servitorul păcatului? Nicidecum!"

El spune, "Căci dacă zidesc din nou cele pe care le-am distrus,

mă fac pe mine însumi călcător de lege. Fiindcă eu, prin lege,

am murit faţă de lege, că să trăiesc pentru Dumnezeu Sunt crucifcat

împreună cu Cristos totuşi trăiesc, dar nu eu, ci Cristos trăieşte în mine;

şi viaţa pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credinţa Fiului lui Dumnezeu,

care m-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru mine."

Ce ne explică el aici este că noi încă suntem păcătoşi

dar asta nu face salvarea fără efect. Asta nu zădărniceşte cuvântul lui Dumnezeu.

Asta nu îl face pe Dumnezeu servitorul păcatului.

Pentru ca atunci când noi facem păcat, este omul vechi care păcătuieşte,

nu este creatura nouă care păcătuieşte.

Mergeţi la Romani capitolul , şi am să vă arăt asta imediat. Romani capitolul .

Romani capitolul numarul .

Romani capitolul .Biblia spune şi aici este un pasaj faimos

ba chiar unul foarte important. Biblia spune în versetul ,

"Deoarece ştim că legea este spirituală; dar eu sunt carnal,

vândut sub păcat." Versetul ,

"Fiindcă ce lucrez nu încuviinţez; fiindcă ce doresc aceea nu practic;

dar ce urăsc aceea fac."

În versetul el spune că el face lucruri pe care el le urăşte.

Şi apoi sunt lucruri pe care el vrea să le facă dar la final sfârşeşte prin a nu le face.

Ce vrea să spună el aici? El vrea să facă ce este corect

dar mereu ajunge să facă ce este greşit. Şi asta le-a spus Isus apostolilor când le-a spus,

"într-adevăr, duhul este plin de zel, dar carnea fără putere."

Aşa este viaţa noastră Creştină nici unul dintre noi nu este perfect.

Cu toţii facem lucruri rele. Şi câteodată când lumea vede un Creştin

care face ceva rău or să spună,

"Vezi asta dovedeşte că acea persoană este o fraudă pentru că a păcătuit."

Ba nu, asta nu înseamnă că este o fraudă,

asta nu înseamnă că ceea ce cred el este fără efect,

asta nu înseamnă că nu este cu adevărat salvat,

asta nu înseamnă că este un ipocrit sau o persoană stricată care trăieşte o viaţă dublă.

Ba nu, ce vrea să însemne este că orice fiinţă umană este păcătoasă

şi chiar şi după ce eşti salvat carnea păcătoasă este încă cu tine.

Şi câteodată ajungi să faci lucruri pe care nu vrei să le faci

sau nu faci lucrurile pe care trebuie să le faci pentru că eşti om.

Pentru că eşti un păcătos. Şi câteodată duhul este zelos

dar carnea este fără putere. Nici unul dintre noi nu este perfect,

niciunul dintre noi nu este fără păcat. Şi este evident că dacă acel cineva este căsătorit

şi comite adulter pe altă parte, atunci acea persoană este un ipocrit major,

acea persoană trăieşte o viaţă dublă. Dar nu despre asta vorbesc eu aici.

Şi chiar dacă face aşa tot este salvat.

Dar acela este un păcat foarte major.

Dar eu vorbesc despre oamenii care se agaţă

de orice greşeală pe care o face şi să îl declare o fraudă completă sau un ipocrit.

Dar nu ăsta este adevărul, pentru că toată lumea ar trebui să ştie că noi

ca şi Creştini suntem păcătoşi şi facem greşeli

şi facem lucruri care sunt greşite. Şi câteodată vrem să facem ce este corect

dar ajungem să facem ceva greşit, "De ce am făcut aşa?"

Şi toate personele din această încăpere s-au simţit aşa.

Sunt mulţi oameni care vor să se lase de fumat,

apoi fumează o ţigare şi după ce termină de fumat sunt ceva de genul,

"De ce am făcut eu asta? Sunt un prost, ce fac."

Sau fie că e vorba de băutură sau altceva. Suntem oameni.

Dar scopul este să crucificăm carnea,

ca să fim crucificaţi cu Cristos şi să umblăm în duh şi în înnoirea vieţii.

În timp ce creştem în viaţa Creştină să sperăm că vom umbla

mai mult în duh şi mai puţin în carne. Aşa ar trebui să creştem,

ăsta este progresul pe care ar trebui să îl facem.

Dar să continuăm să citim din Romani , spune în versetul ,

"Atunci, dacă fac ce nu voiesc, încuviinţez legea că este bună."

El spune în versetul că atunci când face lucruri greşite

el nu spune că poruncile sunt rele.

Nu. El recunoaşte că cuvântul lui Dumnezeu este bun şi că el a făcut o greşeală.

Asta înseamnă că el nu încearcă mereu să îşi justifice păcatul lui.

Câteodată când prinzi pe cineva că a făcut ceva greşit ei or să spună

"Ei bine, ceea ce am făcut eu nu a fost aşa de rău."

Dar Pavel spune că nu la asta se referă el.

El se referă la faptul că ştia ce este corect dar a greşit.

Am făcut ceva greşit. Versetul ,

"Atunci, dacă fac ce nu voiesc,"

Se referă la lucrurile greşite pe care el nu vrea să le facă.

"încuviinţez legea că este bună.

"Aşadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Deoarece ştiu că în mine (adică în carnea mea) nu locuieşte nimic bun;

fiindca a voi îmi este la îndemână,"

a voi înseamnă că vrea să facă ce este corect.

"a voi îmi este la îndemână, dar cum să lucrez ce este bine, nu găsesc.

Fiindcă binele, pe care îl voiesc, nu îl fac; ci răul, pe care nu îl voiesc, acela îl practic.

Acum dacă fac ce nu voiesc, nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta,

ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc atunci o lege că,

în timp ce voiesc să fac binele, răul îmi este la îndemână.

Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu;

Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se împotriva legii minţii mele

şi inrobindu-mă legii păcatului care este în membrele mele.

O, ce om nenorocit sunt eu. Cine mă va elibera din trupul acestei morţi?"

El spune că îl dereanjeaza deoarece continuă să păcătuiască şi el nu vrea asta,

el vrea să facă ce este corect, dar mereu ajunge să facă lucrurile rele.

Spunând, "O, ce om nenorocit" el da vina pe corpul lui, pe membrele sale, pe carnea lui

pentru că după ce suntem salvaţi duhul nostru este regenerat

şi Biblia spune, "De aceea dacă este cineva în Cristos, este o creatură nouă,

cele vechi au trecut; iată, toate au devenit noi." Şi mulţi oameni încearcă să folosească

acel verset să spună, "Toate lucrurile au devenit noi iar asta înseamnă că viaţa ta o să se schimbe."

Dacă ar fi vorba despre schimbare stilului de viaţă

Toate lucrurile înseamnă tot. Ar însemna că trebuie să trăieşti o viaţă perfectă.

Dar asta învaţă Biblia? Nu.

ce ne învaţă când spune, "dacă este cineva în Cristos, este o creatură nouă"

asta vorbeşte despre omul nou, asta vorbeşte despre duh.

Duhul tău a fost regenerat, sufletul tău.

De asta a spus Pavel, "Fiindcă după omul dinăuntru mă desfăt în legea lui Dumnezeu;"

Înăuntru, eu vreau să fac ce este corect. Acela sunt eu cu adevărat spune el.

Dar văd o altă lege în membrele mele, războindu-se.

Carne este încă aici şi carnea este constant în război cu duhul

şi asta îl face să comită păcate.

De asta Biblia ne spune mereu,

"Umblaţi în Duhul şi nicidecum nu veţi împlini pofta cărnii."

Trebuie să ucidem membrele necurăţiei noastre pe acest pământ s.a.m.d.

Mergeţi înapoi la Galateni capitolul doi cu acest lucru în minte.

Şi observaţi că de două ori el a spus în Romani a spus

că atunci când face ceea ce nu vrea, el spune "nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta,

ci păcatul care locuieşte în mine."

El spune, "Nu eu sunt acela care face asta adică omul nou,

este omul vechi el este responsabil de asta."

De asta în momentul în care murim noi credincioşii,

după ce murim fizic nu o să mai păcătuim niciodată.

Carnea este moartă, şi la reînviere o să avem un corp nou nouţ.

În prezent sufletul şi duhul nostru au fost regenerate

dar avem aceiaşi carne veche pe care o aveam înainte să fim salvaţi.

De asta dacă umbli în carne, o să fii la fel cum erai

înainte să fi salvat. O să fi la fel. Carnea nu se schimbă.

Dar se pare că Creştinismul modern a pierdut din vedere acest lucru.

Au pierdut complet din vedere acest lucru a faptului că nu poţi reforma carnea.

Nu ai cum să o reformezi.

Biblia spune, "Pentru că mintea carnală este duşmănie împotriva lui Dumnezeu;

fiindca nu este supusă legii lui Dumnezeu şi nici nu poate fi."

Nu îl poţi schimba pe omul vechi, nu îl poţi repara sau să îl reformezi,

nu îl poţi face să îi fie supus lui Dumnezeu. Omul vechi este incorigibil.

Omul nou, creatura cea nouă, omul spiritual, el este acela care vrea să facă ce este corect.

Şi carnea mereu o să vrea să continue să facă ceea ce este greşit.

Nu ai cum să ştergi asta. Nu ai cum să îl faci pe omul vechi să fie perfect şi fără păcat.

O să continui să păcătuieşti până în ziua care o să mori fizic

şi gradul de a păcătui este determinat de gradul cu care umbli în carne.

De asta dacă o persoană este salvată, dacă ei cred în Domnul Isus Cristos

şi nu merge la biserică, nu citeşte Biblia, nu se roagă, nu cânta imnuri,

tu crezi că acea persoană umblă în duh sau în carne?

Este foarte evident că umblă în carne. Şi ei or să fie cam la fel cum erau înainte să fie salvaţi.

Singura diferenţa este că acum au Duhul Sfânt care locuieşte în ei

şi or să aibă mai multe pe conştiinţă. Dar carnea o să aibă aceleaşi pofte,

şi vrea să facă aceleaşi lucruri pe care le făcea înainte.

Dar când aceiaşi persoană merge la biserică, citeşte Biblia, se roagă, cânta imnuri,

Biblia spune că aceste lucruri îl ajută să fie umplut cu Duhul Sfânt.

Şi se va vedea o schimbare dramatică în viaţa acelei persoane şi o să zici,

"Wow, acea persoană chiar s-a schimbat."

Dar de fapt nu se schimbă acea persoană, ci de fapt acum acea natură nouă

se reflectă mai mult decât natură veche. Un Creştin care nu "s-a schimbat"

şi încă este cum era înainte să fie salvat, asta este pentru că omul vechi

este în control mai tot timpul şi de asta spunem că acea persoană nu s-a schimbat deloc

Dar în timp ce acea persoană creşte începem să îl vedem mai mult pe omul cel nou

atunci vedem din perspectiva noastră o "schimbare". Nu este o schimbare ci mai degrabă un schimb.

Nu e ca şi cum am schimba omul vechi, ci mai degrabă este o natură nouă,

un individ nou pe care îl vedem. Asta este o diferenţa mare, şi contează,

face o diferenţa mare când înţelegem asta.

Pentru că unii oameni se uită la cineva care trăieşte acelaşi stil de viaţă şi or să spună,

"Ei bine, acel individ nu este salvat." Dar asta nu înseamnă că nu este salvat.

Eu ştiu că omul vechi nu este salvat, nici unul dintre oamenii noştrii vechi nu sunt salvaţi.

Nici una dintre cărnile noastre nu sunt salvate.

Este foarte important să intelgem asta, şi la fel şi în vieţile noastre personale trebuie să înţelegem asta.

Că să înţelegem cum să învingem păcatele din viaţa noastră.

Uni oameni cred că omul vechi este complet mort şi nu se va mai întoarce niciodată,

apoi ei au impresia că se pot juca cu păcatul pentru că ei nu or să mai ajungă în acelaşi locuri din nou.

Nu o să mai mă întorc din nou la acea viaţă. O ba da o să o faci,

dacă nu iei aminte, dacă nu eşti atent o să o faci.

Foarte mulţi oameni au spus, "Oh eu niciodată nu am să mă mai întorc la acea viaţă." Şi apoi asta au făcut.

De ce? Pentru că acea uşa o să fie mereu deschisă.

Carnea o să fie mereu acolo şi de asta apostolul Pavel a spus, "eu mor zilnic."

Nu se întâmplă doar odată, "Oh, da am fost salvat si apoi.." şi aceşti pastori se ridică şi spun,

"După ce am fost salvat nu am mai dorit nici o ţigare vreodată,

din momentul în care am fost salvat nu am mai dorit nici o picătură de lichior.

Eu niciodată nu am mai poftit"

Şi apoi or să se ridice şi or să vorbească despre aceste chestii care sunt doar minciuni.

Nu ai cum să îndulceşti asa ceva. Este o minciună.

"Ei bine, experienţele lor sunt diferite," ba nu ei spun minciuni.

Şi să vă spune ceva, nimeni nu a avut o experienţă

Poate că cineva a avut o experienţă grozavă când s-a lăsat de fumat

dar ce vreau eu să spun este această experienţă gen,

"Oh, eu după ce am fost salvat" deodată nu mai au nici o tentaţie deloc?

[...fara sunet...]

Sau declaraţii de genul, "Binecuvântat fie Dumnezeu, după ce am fost salvat,

am fost salvat până la capăt."

Poftim?

Sau or să mai spună, "Dacă nu ai avut o schimbare ca asta atunci nu eşti cu adevărat salvat."

Vorbesc prostii. Apoi citează greşit versetul care spune,

"dacă este cineva în Cristos, este o creatură nouă"

Răsucesc complet ce spune acea scriptură. Îi face pe oameni

Şi îi face pe oameni să se îndoiască de salvarea lor şi or să spună,

"Oh frate, ce mă fac dacă tot am aceste tentaţii."

Am vorbit cu un individ care era pastor, şi vorbeam cu el despre nişte oameni

pe care îi cunosc care încă se luptau şi încercau să se lase de fumat,

şi el a spus, "Primele trei zile sunt cele mai grele, dar pofta nu dispare niciodată."

El a mai spus, "Nu am mai fumat de ani dar o ţigare sună foarte bine acum."

Acest individ ne spune adevărul. Nu un individ mândru şi arogant

care se ridică şi spune, "Eu sunt deasupra tentaţiei." Ba nu, nu eşti.

Toată lumea are tentaţii. Toţi suntem oameni. Oameni care sunt îndeajuns de umili

să ia la cunoştinţă asta şi să recunoască asta, de asta spune Biblia,

"De aceea cel ce gândeşte că stă în picioare să ia seama că nu cumva să cadă."

Pentru că dacă noi realizăm că omul vechi este încă aici,

dacă noi realizăm că trupul este încă aici o să luăm aminte

şi o să fim mai atenţi. Trebui să înţelegem că în fiecare zi

trebuie să umblăm în duhul. În fiecare zi trebuie să citim Biblia.

În fiecare zi trebuie să ne rugăm. Trebui să fim la biserică

de fiecare dată când sunt uşile deschise. Să ne asigurăm că avem grijă de omul nou

şi că hrănim duhul, ca să închidem natura păcătoasă.

Sunt oameni care sunt obişnuiţi să umble mai mult în duh decât în carne.

Atunci începi să vezi oamenii că trăiesc o viaţă Creştină.

Dar ştiţi ce, este posibil oricând ca omul vechi să îşi scoată capul la vedere şi să preia controlul.

Imediat ce se opresc să mai ia aminte. Imediat ce îşi lasă garda jos.

Această doctrină este uitată de foarte mulţi oameni în prezent, ei nu vor să înţeleagă.

Ei au impresia că după ce un individ este salvat se apasă un buton

şi toate aceste lucruri se schimbă. Dar nu ăsta este cazul.

Felul în care sunt oamenii până să fie salvaţi la fel o să fie şi omul vechi

după ce sunt mântuiţi. Zero schimbare. Nici una.

Schimbare este că un om nou a fost creat.

Omul cel nou este creat în dreptate şi adevărată sfinţenie

şi acum este un război între cei doi şi acum ai potenţialul să umbli

în omul nou care este acolo. Şi oamenii trebuie să înţeleagă asta pentru că este important.

O să închei cu acest ultim verset, acesta este un verset minunat,

iubesc acest verset, în capitolul doi versetul ,

Spune, "Nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea vine prin lege,

atunci Cristos a murit în zadar." Aceasta este o afirmaţie profundă.

Este o afirmaţie importantă. Dacă dreptatea vine prin lege,

atunci Cristos a murit în zadar. Lăsaţi-mă să vă explic acest limbaj,

dacă oamenii buni merg în Cer şi oamenii răi merg în iad,

atunci de ce a mai murit Isus pe cruce? Nu are nici un sens.

El a spus, "căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Cristos a murit în zadar"

Practic, el spune, "Isus şi-a pierdut timpul degeaba

să moară pentru noi dacă tu ai putea să ţii legea şi ai ajunge în Cer.

Dar Pavel a spus, "Şi să fiu găsit în el,

nu având propria mea dreptate, care este din lege, ci aceea care este prin credinţa lui Cristos,

dreptatea care este din Dumnezeu prin credinţă,"

Este incredibil cum oamenii cred că poţi fi salvat prin fapte.

Îi întrebi pe oameni, cum ştii că o să ajungi în Cer. "Pentru că eu fac bine.",

chiar astăzi, eram la evanghelizare acum o ora

şi am bătut la uşa cuiva "Dacă ai fi să mori astăzi eşti sigură că o să ajungi în Cer?"

Şi această doamna îmi spune, "Oh da, ştiu cu siguranţă că acolo merg."

Şi eu am spus, "Ce trebuie să faci să ajungi acolo."

Să faci bine, să trăieşti o viaţă bună." Ei bine, dacă să faci lucruri bune

şi să trăieşti o viaţă bună te ajută să ajungi în Cer, atunci Cristos a murit în zadar.

De ce să mai moară pe cruce?

De ce nu trimite oamenii buni în Cer şi pe cei răi în iad?

Iată de ce Isus a trebuit să moară pe cruce, pentru că noi cu toţii suntem oameni răi.

Cu toţii merităm iadul. Cu toţii am păcătuit şi nu ajungem la gloria lui Dumnezeu.

De asta noi cu toţii trebuie să fim declaraţi drepţi

în dar prin Harul sau prin răscumpărarea care este în Cristos Isus.

Nici unul dintre noi nu merită. Nu este niciunul drept, niciunul măcar. De asta a murit Cristos

Şi este amuzant cum unii învaţă că în Vechiul Testament erai salvat prin fapte.

Cum funcţionează asta? Atunci de ce a trebuit ca Isus să moară pe cruce

dacă tu poţi să îţi lucrezi drumul spre cer făcând bine?

Atunci de ce nu ne lucrăm drumul spre cer? Ghici ce,

nimeni niciodată nu şi-a lucrat propiul drum spre cer,

pentru că o să eşuezi din cauză că eşti un păcătos, nu eşti îndeajuns de bun.

Isus a spus, "Dacă dreptatea voastră nu va întrece dreptatea scribilor şi a fariseilor"

oameni care şi-au dedicat vieţile să îi servească lui Dumnezeu.

Să fi declarat drept prin propia bunătate, şi să ţii leagea lui Dumnezeu nu este îndeajuns.

De asta acest verset este aşa de puternic că să le arate oamenilor

care cred că sunt declaraţi drepţi dacă ţin lege că nu e aşa.

Care legii trebuie să le ţii? Legi cum ar fi, Să nu ucizi, Să nu furi,

Să nu comiţi adulter, Să nu aduci mărturie falsă împotriva aproapelui tău,

Să nu pofteşti şi toate celelalte porunci diferite care ne spun să nu minţim,

care ne spun să nu comitem curvie, care ne spun să facem asta şi asta.

El spune, "dacă dreptatea vine prin lege, atunci Cristos a murit în zadar."

Şi foarte mulţi oameni adaugă faptele legii, pentru că ei spun,

"Trebuie să fi dispus să nu mai comiţi aceste păcate şi să crezi în Isus.

Ba nu, doar crede în Isus punct.

Declarat drept prin credinţă, fără faptele legii.

Fără să fi dispus să începi să faci aceste fapte ale legii.

Prin faptele legii nicio făptură nu va fi declarată dreapta înaintea lui

Dreptatea nu vine prin lege punct. Şi dacă ar veni prin lege atunci Cristos a murit în zadar.

Dar dacă este prin credinţă în sângele lui Cristos, atunci înţelegem de ce a murit,

pentru că trebuia să facă asta. De asta atunci când El era în grădina din Ghetsimani,

şi a plâns înainte Tatălui şi a spus, "dacă voiesti, depărtează acest pahar de la mine;

totuşi nu voia mea, ci a ta să se facă." El spune dacă este posibil

sau o altă cale şi că nu vrea să treacă prin acea experienţă,

El nu a vrut să treacă prin asta, să moară şi toate celelalte lucruri asociate cu asta,

El a făcut asta pentru că era singura cale. Şi tu o să zădărniceşti asta

dacă o să spui, "Oh, salvarea este prin fapte, este prin lucruile pe care le faci."

O să zădărniceşti harul lui Dumnezeu.

Din nou, capitolul doi învaţă aceleaşi lucruri pe care le învaţă şi capitolul unu, nu-i aşa?

Mai multe acuzaţii împotriva iudaizatorilor, mai multe discuţii

despre a încerca să faci pe plac oamenilor.

Ce face Petru când se mută la altă masă? Face pe plac omului.

Ce face Pavel când îl circumcide pe Timotei? Face pe plac oamenilor.

Şi multe alte discuţii despre iudaizatori şi despre salvarea bazată pe fapte.

Despre asta este acesta carte, şi aceste trei lucruri sunt la fel

de relevante şi în prezent, aşa cum erau şi atunci.

Să ne aplecăm captele şi să spune o rugăciune. Tată, îţi mulţumesc foarte mult,

pentru acest capitol şi ajută-ne să întelegem aceste trei subiecte şi să le memorăm Doamne

şi să nu ne lasă păcăliţi de această salvare prin fapte sau de efectele iudaizatorilor,

care încearcă să facă neamnurile să trăiască precum Evreii.

Doamne, ajută-ne să nu ne intereseze cea ce cred oamenii şi să ne pese mai

mult ce crezi tu Doamne. Şi dacă ştim că ceva este corect ajută-ne

să luptăm pentru asta şi să nu ne lăsăm indimidati sau să ne dăm la oparte

din cauza presiuni, în numele lui Isus ne-am rugat, Amin.